Despre fericire

21 Septembrie 2004
Seara, ma gandesc la fericire. Mai bine spus visez cu ochii deschisi. Dar cine
n-ar visa? Am terminat-o cu lecturile filosofice de cativa ani, imi vine cam greu
sa infirip un discurs despre fericire. In primul rand, pentru ca e asa personala
ideea de fericire. Asa de usor de obtinut pentru unii. De neconceput pentru altii.
Inexplicabila pentru mine. Simt ca am inceput un discurs fara sens. Cred ca incetul
cu incetul fericirea nu-si va mai gasi loc in viata omului modern. Pentru ca fericirea
tine de trecut in primul rand. Si pentru ca fericirea e o idee invechita ce nu-si
are rostul intr-o societate high-tech unde informatia e esentiala. Ce rost ar
avea sa fii fericit cand totul e posibil la nivel virtual.
 
 
Paragraful anterior este un exemplu elocvent de amestec fara discernamant de
ideii saracite de continut si fara finalitate. Oricum, nu intentionez sa scriu
pentru cineva.
 
Seara e un moment fericit. Poti sa evadezi spre casa. Ziua petrecuta la munca
e departe. Usor, pasesti spre tara viselor care de care mai stravezii. Intai visezi
ca ai regasit starea de bucurie pe care ai simtit-o cand ai atins pentru prima
oara acel ceva ( care inca te infioara de cate ori se repeta). Dar asta trece
repede. Daca esti obosit. Daca nu, poti sa plutesti efemeric sau etern ( depinde
de calitatea retelei neuronale in care iti gestionezi anxietatea) spre alte stari.
 
Pacat ca intervin intrebarile si angoasele trecutului. Sari etapa asta! Regretele
nu-si au rostul in terapia serii. Dar gandurile te pot purta mai departe! Ai atatea
la care sa visezi!Poti sa alegi orice vrei! Ai o totala libertate! Si atunci apare
intai stangaci, apoi cu mai multa intensitate pana cand ajunge sa te controleze:
dar daca ce visez eu e ceea ce traiesc cu adevarat? Hei, chiar crezi asta? Relaxeaza-te,
daca te gandesti prea mult la asta, o sa te trezesti. Treci mai departe.
Dar deja te-ai plictisit. Mai ai putin si o sa urci scarile pe intuneric si iar
o sa te lovesti de chestia aia dintre etaje si chiar o sa vezi stele verzi. Ce
e si cu realitatea asta, pare mereu desprinsa din imaginatia unui om care s-a
plictisit sa viseze.
 
Am inceput sa visez de mult timp, inca de cand am simtit toamna. Ciudat, sa simti
toamna. Dar unii oameni sunt ciudati. Pot sa simta atatea lucruri. Eu nu sunt
asa. Dar am simtit toamna. Si acum, cand a venit, o simt din nou. Fara sa vreau.
Nici daca as desena ce simt, n-ati intelege. Nici eu nu inteleg. Dar o simt.
 
Sau poate visez ca o simt. Cate nu visez. Oare are vreu rost sau e doar o reactie
normala a organismului pentru a ma proteja. De un bilet la HM.
 
Ideea e ca astept visele voastre ( nu in genul Viitorul suna bine) sau in ce
voi face. In genul ce NU VOI FACE NICIODATA ci nu voi inceta niciodata sa visez.
Si fara prea multe pretentii, orice vis e posibil. Sau in cazul vostru e altfel?
  • Share/Bookmark


One Response to “Despre fericire”

  1.   livia Says:

    fericire…seara…vise….
    fercicirea nu o poti gasi daca o cauti seara… nu ai nevoie de de spatiu determinat sau neaprat nocturn. fericirea daca o cauti n-o vei gasi, ea se ascunde… de tine…de noi toti… nu zic ca nu exista… doar ca nu se arata. Confunzi linistea sufleteasca cu fericirea…

    [Reply]

Lăsaţi un răspuns

(insereaza codul din stanga)

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

Parerea ta conteaza

Echipa Weblog.ro e alaturi de tine! Da-ne un semn!

  • Vrei sa iti faci cont pe www.weblog.ro si intampini dificultati?

  • Ai intrebari legate de folosirea site-ului?

  • Doresti sa ne comunici comportamentele abuzive ale unor membri?

  • Vrei sa faci comentarii sau sa ne dai anumite sugestii?

P A R E R E A T A